Paradoxul economisirii

John Maynard Keynes, cel care a revoluţionat gândirea economica a sec. al 20-lea, ne atenţiona despre paradoxul economiei în vremuri de recesiune şi criză economică înca de acum câteva deceni. (click pe titlu)

În opinia lui, în vreme de recesiune economică, tendinţa populaţiei care este angajată şi nu are datorii, este să economisească. Făcând acest lucru, ei secătuiesc economia de lichidul său vital, banii. Dacă banii sunt îngheţaţi în portofele, producţia nu mai este susţinută, implicit se pierd şi locurile de muncă, printre care şi a celor care ţin de bani bine strâns în tendinţa de economisire neproductivă.

Pentru ca o economie să se revitalizeze trebuie sa fie una fucţională, în care cantitatea de bani investiţi trebuie sa fie egală cu cea economisită. Lucru care nu se mai întampla de la începutul sfârşitului acestei ere economice, după spusele unor economişti în publicaţia Wall Street Journal, economişti care cu un optimism ingenuu spun că populaţia americană, după sfârşitul acestei perioade, se vor dezminţi şi îşi vor educa gândirea economică şi spre economisire.

Guvernul american actual precum şi cel precedent, a îndemnat populaţia spre consum. Chiar şi ca o eventuală ieşire din impasul economic, preşedinţiatul Obama, doreşte să stimuleze consumul cetăţenilor de rând şi una din măsurile pe care le-a abordat a fost scăderea impozitelor. Gândirea fiind una simplă, mai mulţi bani în portofel, mai mare tendinţa de consum pe termen scurt şi foarte scurt.

Însă sunt destui sceptici care nu numai ca nu au urmat trendul gândirii poziţiei statului american ci din contră, au preferat să-şi îngheţe aceste venituri suplimentare sub formă de economisire, lucru care iar îngreunează revenirea economiei. Cu alte cuvinte, a salva lichidităţi pentru zile "grele", nu este bine prentru totalul cetăţenilor unei comunităţi economice funcţionale, naţionale.

Keynes spunea că singurul mod de a ieşi dintr-o mlaştină economică este de a cheltui şi în favoarea acestui lucru argumenta: "For every five shillings saved out of "misguided" thrift, another man would lose his job for a day".

Este exact echivalentul gândirii fără noima, ca atunci cand cei mai înstăriţi dintre reprezentanţii unei naţiuni, care au un serviciu şi nu au datorii, din pur sentiment patriotic, ar trebui să cheltuie toate economiilor lor pentru a repune sistemul economic în circulaţie. Lucru care nu se va întâmpla din motive lesne de înţeles.

O posibilă soluţie ar fi însă investirea acelor economisiri, sau măcar plasarea lor în depozite bancare şi certificate de valoare. Astfel băncile ar avea necesarul de bani pentru creditare din nou şi aşa ţi-ai ajuta compatrioţii la sfârşit de zi. A face economii şi a le ţine acasă este echivalentul cu arderii lor în curtea din spate, spunea tot acesta.

Paradoxal, chiar la nivel macroeconomic se întâmplă acest lucru creator de impedimente în revitalizarea economiei naţionale, atunci când multe bănci preferă "să stea" pe aceşti bani în loc să-i investească, motivând că abordează un sentiment prudenţial.

O altă posibilă soluţie ar fi ca aceşti indivizi, cu potenţă financiara şi în vreme de criză economică, să investească în lucruri care le vor aduce venituri în viitor.

Câteva exemple de astfel de măsuri sunt date de publicaţia howstuffworks.com precum investirea în metode de economisire a energiei termice şi electrice din locuiţe prin o mai bună izolare termică a acestora sau investirea în sisteme de curăţarea a apei de consum, care pe termen lung nu numai că îşi vor amortiza cheltuielile prin faptul că nu mai investeşti în sticle cu apă îmbuteliată, dar va ajuta chiar economia, pe termen scurt, tocmai prin faptul că vă orientaţi către achiziţionarea acestor aparate.

Desigur, mai există şi categoria de oameni, cu precadere în perioada de declin economic, care nu au un serviciu şi au datorii. Aceştia ar trebui în primul rând, să economisească pentru a-şi plăti datoriile, apoi dacă se poate, să-şi creeze un fond de urgenţă, de ieşire din impas. Ei nu au cum, momentan, să participe la revitalizea economiei naţionale, până ce nu se "salvează" pe ei.

Se spune ca era economică precedentă sau actuală în curs de încheiere, a educat populaţia lumii să consume mai mult decat au produs şi chiar deloc să economisească (cazul cetăţenilor americani care în anul 2005 numărul celor care economiseau a scazut chiar sub pragul 0%; sursa: Associated Press).

Printre alţi factori creatori ai acestui context economic, se numără populaţia, dar o vină majoră o deţine şi statul, tocmai acela care pune condiţiile actuale pe seama neraţionalităţii economice a cetăţenilor. Statul a fost cel care a îndemnat populaţia spre consum pentru a-şi crea un fond economic prosper, dar este tot acela care nu a fost capabil la rândul său să economisească, acum fiind îndemnat spre împrumut, aşa cum am prezentat într-un articol precedent.

O altă posibilă soluţie pentru diminuarea deficitului bugetar, ar fi după cum relatează publicaţia Business Standard care-l citează pe dl. Radu Zaciu, şeful biroului Deutsche Bank în România: "vânzarea pachetelor minoritare pe care statul le deţine în companiile din sectorul energetic şi a imobilelor statului în sistem sale&lease-back (vânzare şi reînchiriere) sau vânzarea certificatelor de emisii de carbon sunt trei dintre metodele rapide şi ieftine prin care statul ar putea acoperi o bună parte din deficitul bugetar."

Dar până când populaţia nu îşi va reorienta gândirea economică şi nici statul nu va face asemenea şi în loc să îndemne spre consum ca o posibilă soluţie de ieşire din criza economică, ar învăţa cetăţenii că produsele de economisire oferite de bănci precum şi investiţiile individuale cu efect pe termen lung sunt defapt singurele "compromisuri" pe care trebuie sa le facem, vom rămâne mereu cu peste 1 an în urma marilor decizii economice mondiale şi mereu vom fi statul care urmează tendinţa şi nu cel care şi-o crează pentru propria sa bunăstare.

Grupuri <6 x persoane şi numai în perimetrul stabilit

La nici două luni de când singurul primar doctor, candidat independent, al unui oraş declara: "În toate ţările de largă reputaţie democratică pentru asta este spaţiul verde, să te plimbi.", îşi rectifică decizia specificând că parcurile bucureştene vor avea locuri bine delimitate unde "bucureştenii se vor putea relaxa pe iarbă doar în anumite perimetre, marcate prin panouri. O altă decizie a Primariei se referă la amendarea alergatului sau jocurilor în grupuri mai mari de cinci persoane în parcurile amintite." (click pe titlu)

Nu mică mi-a fost mirarea să citesc această ştire, după ce, eu însumi fiind un cetăţean care a "abuzat", în fiecare weedend, de această modificare a legii 10/2001, am constatat că spaţiile verzi pe care le-am invadat erau defapt populate de animalele fără stăpân care, cu toată neplăcerea iscată, işi faceau nevoile pe fiecare colţ de iarbă.

Evident, probabil că noi, reprezentanţi ai speciei Homo Sapiens Sapiens, tocmai pentru că conduita socială nu ne mai permite astfel de manifestări, suntem îngrădiţi în grupuri de maxim 5 indivizi şi numai în perimetre alese, pe când aceste vietăţi neplătitoare de taxe şi impozite (şi aici mă refer strict la necuvântătoare) au libertate deplină de recreere în orice formulă de organizare sau manifestare.

Oare nu era mai bine să îngrădească aceste entităţi inaintea libertăţii noastre de a profita de cele cateva sute de hectare de spaţiu verde?

Dar edilii locali nu se lasă mai prejos şi aprobă montarea în toate parcurile bucureştene al toaletelor publice, chiar lângă bănci, pe marile poteci, în loc sa le permită montarea în afara parcurilor, pentru protejarea simţului olfactiv. Dar presupun că defapt acestă acţiune este tocmai pentru întrajutorarea simbiozei noastre cu natura, până la urmă.

Statul se împrumută cu un miliard de euro de la bănci

Citesc şi totuşi nu văd logica de ce această miopie a sistemului economic românesc tinde să se înrăutăţească continuu. Din articolul de pe money.ro (click pe titlu) înţelegem că statul face un nou împrumut de la băncile comerciale pentru acoperirea deficitului bugetar, cu precadere a cheltuielilor cu investiţii.

Îmi este greu să cred că aceşti bani vor fi folosiţi doar în acest scop şi că odată ajunşi pe mâna statului, nu vor fi redirecţionaţi în cota parte către majorările salariale şi alte tipuri de cheltuieli cu personalul bugetar, lucru care ar înrăutăţii şi mai mult situaţia actuală.

Însa hiba cea mai mare este defapt că disponibilul de lichidităţi ale băncilor comerciale împrumutante, este defapt eliberat din rezerva minimă obligatorie, aproximativ 1,3 mld. euro, bani care în principiu ar fi trebuit să reintre în circuitul economic prin împrumuturi către populaţie. Cel puţin acesta este unul dintre scopurile BNR-ului, de a revitaliza sistemul bancar, de creditare a IMM-urilor, motorul oricărei economii funcţionale viabile.

Normal, băncilor le convine mai mult acestă variantă de împrumut, pentru siguranţa rambursării pe care o oferă.

Oare scăderea nivelului revervei minime obligatorii a fost un prim pas dictat pentru acest împrumut sau chiar s-a urmărit bunăstarea agentului economic autohton?

Un nou scandal sexual la Chişinău

În vreme de criză se pare că sexul destinde mai bine şi deschide.. gândirea pozitivă, aşa cum reiese din articolul de pe realitatea.net (click pe titlu).

Nu numai că România a fost acuzată de influenţare şi chiar control politic a partidelor din Republica Moldova, acuzaţii aduse recent de o publicaţie rusească (a caror interese sau apartenenţe politice sunt discutabile, mai ales în prag de alegeri în Republica Moldova când bătălia e acerbă între Partidul Comuniştilor susţinător al relaţiilor dintre Moscova şi Chişinău şi Partidul Liberal susţinător a gândirii pro UE), dar se pare că până şi Consulul României la Chişinău, Ion Nuică, şi-a prezentat demisia după apariţia în presă a unui filmuleţ în care întreţinea relaţii sexuale cu o angajată a misiunii diplomatice.

Nu aş vrea neapărat să fac o comparaţie între intenţiile române privitoare la Republica Moldova cu cele ale Turciei privitoare la ţara noastră, dar se pare că contopirea dintre interesele de procreare cât şi cele economice devin cât mai evidente în ambele cazuri.

România este invadată de produse, mai ieftine, din Turcia dar de o calitate discutabilă precum şi de mulţi tineri "afacerişti" ce văd în ţara noastră un refugiu economic pentru comerţul cu amănuntul, mai ales în complexul comercial Europa din Bucureşti.

Vorba aceea, dacă nu au reuşit în trecut să ne cucerească, poate vor reuşi acum cu haine low quality şi cu fructe coapte artificial pe toate tarabele.

Cel puţin noi, în cazul românilor de peste Prut nu dorim, şi nici nu am dorit vreodată, să-i invadăm.

RCS & RDS - o companie europeană sau rămasă tot la nivel local?

Şi când mă gândeam că nu mai am despre ce să scriu (de parcă se va întâmpla acest lucru vreodată, prietenii ştiu de ce), un prieten mi-a propus să dezbat, alături de voi, impresia lăsată de serviciile (comerciale, marketing, logistică, conduita de abordare verbală a consultanţilor şi echipelor de pe teren până la d-na aceea de la contabilitate care ne tot încurcă actele din dosar).

Mi-am mai propus să nu vă influentez votul, prin abordarea personală a acestui articol, privind dificultăţile fără de precedent în istorie pe care le-am întâmpinat cu acest S.A.; însa vă las, cu cea mai mare plăcere, să postati în rublica comentarii şi sondaj, impresiile şi probleme întâmpinate sau din contră pro atitudinea pe care o aveţi vis a vis de acest subiect.

Eu unul ştiu sigur că serviciul OPC are o pâine asigurată..

Promit ca într-un articol viitor să prezint dezvălurile personale cu impedimentul creat de această firmă în relaţia între mine - client bun platnic şi superficialitatea angajaţilor.

Maşină + benzină sau pistol

Un titlu care mi-a atras atenţia azi pe realitatea.net (click pe titlu).

În plină criză economică (sau nici măcar la jumătatea ei, după unele păreri pesimiste), agenţii economici vor să revitalizeze vânzările prin oferte sustenabile ale planului lor bugetar de marketing diminuat. Pe departe cel mai trăznit plan este cel din articolul prezentat de consorţiului Realitatea-Caţavencu, care relatează că un dealer de autoturisme din statul american Missouri oferă bonus la încheierea tranzacţiei, un tichet de benzină în valoare de 250 dolari sau o arma de buzunar semi-automată.

De aici aflăm ca la modă este pistolul şi nu alarma şi că în SUA armele de foc sunt cu până la 40% mai ieftine decât la noi. Aşa că, data viitoare când vreţi o maşină nouă, cereţi agentului de leasing, nu vreo ofertă la avans, ci tichete de masă în valoare de 250 dolari, pentru că oricum acest efort financiar va fi susţinut de un an plin de pâine cu margarină..

Prima Biserică Ateistă

Azi voi dezbate subiectul dacă este la "modă" sa fii cleric într-o instituţie apartinând unui cult ateist.

Articolul de pe realitatea.net (click pe titlu), ne informează că progenitura ministrului Tineretului, a devenit de curand pastorul acestui cult care este un militant al dialecticii moderne în opus, evident, cu ideologia cultului creştin. Până aici, nu se aduce niciun element nou în discuţie, dar mai departe în articol se face referire la orientarea sexuală a acestui tânăr atribuită şi credinţei sale.

Ca o referire directă, putem lua şi exemplul dl-ui Florin Buhuceanu care deşi se consideră un gay creştin, este membrul comunităţii Metropolitan Community Church, biserică în cadrul căreia şi-a oficializat căsătoria în Bucureşti cu tânărul Raoul în anul 2006.

După cum e lesne de înţeles, comunitatea LGBT (lesbian, gay, bisexual şi transgender) din lume nu este recunoscută ca enoriaş ai bisericii creştine, hinduse, islamice etc. astfel încât ca şi contra replică a acestei excluderi au înfiinţat propria lor biserica, anume Metropolitan Community Church.

Acum nedumerirea mea este dacă aceşti indivizi ai comunităţii LGBT, tocmai pentru că sunt alungaţi din sânul bisericii în care s-au născut, iau ofensivă împotriva acestor culte pentru faptul că regăsesc un element de ajutor psihologic prin apartenenţa la un cult ce îi acceptă (Metropolitan Community Church şi Prima Biserică Ateistă) sau este într-adevăr o alegere personală neinfluenţată de orientarea lor sexuală. Se cunoaşte deja că sunt singurele lor instituţii spirituale, în cazul Metropolitan Community Church, care îi recunosc într-adevăr pentru ceea ce sunt sau cu ajutorul cărora pot lupta împotriva "sistemului", în cazul Primei Biserici Ateiste.

Rămâne să vedem dacă şi această nouă formă de organizare îşi urmăreşte propriile interese precum şi celelalte biserici care nu urăsc păcătosul ci păcatul.

Doi politişti comunitari sunt "privaţi" de libertate pentru acuzaţia de lipsire de libertate

Citeam azi pe cotidianul.ro (click pe titlu) despre vremuri noi, oamenii aceeaşi. Cu alte cuvinte despre unele entităţi sociale ale regnului protecţiei comunitare, care se cred James Bond varianta aborigenă.

Mai departe în acel articolul şoc se spune că "În urma anchetei interne, conducerea Poliţiei Comunitare a considerat că agenţii au acţionat conform legii şi nu l-au agresat pe taximetrist. Reprezentanţii Poliţiei Comunitare au spus că taximetristul a început să dea cu mâna în masă, alegându-se cu o fractură."

Bun aşa, lucru deloc de mirat, nu? Doar mâna stângă o spală pe cea cea dreaptă şi invers, dar de la a agresa şi ridica un om din stradă pentru refuz de legitimare şi până la a afirma că şi-a rupt mâna lovindu-se cu ea de masă, este clar dovadă de educaţie a şcolii de pe vremea lui răposatul, când probabil astfel de verdicte ale comisiei interne de cercetare erau total verosimile. Însă foarte curios este şi faptul că nicio organizaţie de protecţie a drepturilor omului nu s-a autosesizat.. Sau poate că ONG-urile din Arad sunt defapt organizaţii guvernamentale undercover.

Credit în lei sau în euro?

Aşa cum am citit în articolul de pe realitatea.net (click pe titlu), reiese că romanul tot nu se trezeste la realitatea economică, nici dacă îngraşă banca "voit". Dacă mergem pe istoricul tendinţei de evoluţie a datoriilor populaţiei ce s-a împrumutat în ultimii ani, în euro şi în lei, vom observa că datornici mai mulţi sunt la creditele contractate în euro. Explicaţia este simplă: paritatea monedei europene cu cea naţională, a crescut de la 10.aug.2005, spre exemplu, 3.4 lei la 4.24 lei a.c.

Astfel cei care s-au îndatorat în euro în 2005 având venituri în lei plătesc acum cu până la 20% mai mult. Făcând o comparaţie între diferenţa ratei dobânzii de la creditele în euro şi lei vedem că cele din urma sunt mai "scumpe" cu doar 7% la paritatea actuală.

Însuşi Dl. Isărescu afirma acum ceva vreme un lucru foarte adevarat şi anume dacă doreşti să contractezi un credit, este cel mai convenabil să îl tragi în moneda în care eşti plătit. Şi este lesne de înţeles de ce..

Ce se întâmplă dacă nu mai plăteşti ratele la bancă

Azi am citit acest articol pe money.ro (click pe titlu), articol care mi-a întrezărit răspunsul la cum să iei credit şi să nu-l restitui (aviz piţipoancelor "dăunătoare de portofel").

Pasul 1: Găseste-ţi "un domn." Accesoriul obligatoriu este potenţa financiară şi de finanţare. (Cunoşti doar, proiectele tale sunt mereu mai importante decât ale lui.)

Pasul 2: Convinge-l să-ţi fie fidejusor (copartener de credit), pentru un împrumut de nevoi personale.

Pasul 3: Tragerea creditului (pe care mai departe îl vom numi suma cuvenita sau banii fetei.. păi nu-i aşa fată?)

Pasul 4: "Epuizează-ţi" conturile bancare, cardurile de debit şi ţine banii fetei la "saltea" sau la sutien, fiecare după capacitatea sa.

Pasul 5: În caz că nu te temi de remuşcări de conştiinţă, ia-ţi adio de la domn, ca o domna evident şi schimbă-ţi toate numerele de telefon (vezi ca Orange-ul împarte SIM-uri gratuit prin oraş).

Pasul 6: Dupa 2-3 luni, repetă paşii de mai sus, cu precizarea ca la pasul 2, tu doar sa asişti domnul care contractează creditul pentru nevoile tale personale, o saptamana pe Coasta de Azur spre exemplu şi observă cum semnează creditul pentru banii fetei."

Şi uite aşa fată, supravieţuieşti în jungla asta urbană; cel mult te alegi cu nişte popriri bancare. Neglijabil, nu?

The beginning...

Salut.
Primul post..

Momentan, nu o sa aduc informaţii utile tematicii blog-ului, însă o sa încerc să mă familiarizez cu voi, cititorii mei..
Mă numesc Robert, am 23 de ani (a.c. 2009), locuiesc în Bucureşti, student şi.. cam atât momentan.

Prin acest blog, îmi propun să fac o introspectiva a celui mai comun element al vieţii noastre, entitatea din imediata apropiere, găsită la locul de muncă, mijloc de transport în comun, ATM în ziua de 10 ale fiecarei luni.. în sfarşit, rămâne să citeşti şi să comentezi articolele ce vor urma..