Paradoxul economisirii

John Maynard Keynes, cel care a revoluţionat gândirea economica a sec. al 20-lea, ne atenţiona despre paradoxul economiei în vremuri de recesiune şi criză economică înca de acum câteva deceni. (click pe titlu)

În opinia lui, în vreme de recesiune economică, tendinţa populaţiei care este angajată şi nu are datorii, este să economisească. Făcând acest lucru, ei secătuiesc economia de lichidul său vital, banii. Dacă banii sunt îngheţaţi în portofele, producţia nu mai este susţinută, implicit se pierd şi locurile de muncă, printre care şi a celor care ţin de bani bine strâns în tendinţa de economisire neproductivă.

Pentru ca o economie să se revitalizeze trebuie sa fie una fucţională, în care cantitatea de bani investiţi trebuie sa fie egală cu cea economisită. Lucru care nu se mai întampla de la începutul sfârşitului acestei ere economice, după spusele unor economişti în publicaţia Wall Street Journal, economişti care cu un optimism ingenuu spun că populaţia americană, după sfârşitul acestei perioade, se vor dezminţi şi îşi vor educa gândirea economică şi spre economisire.

Guvernul american actual precum şi cel precedent, a îndemnat populaţia spre consum. Chiar şi ca o eventuală ieşire din impasul economic, preşedinţiatul Obama, doreşte să stimuleze consumul cetăţenilor de rând şi una din măsurile pe care le-a abordat a fost scăderea impozitelor. Gândirea fiind una simplă, mai mulţi bani în portofel, mai mare tendinţa de consum pe termen scurt şi foarte scurt.

Însă sunt destui sceptici care nu numai ca nu au urmat trendul gândirii poziţiei statului american ci din contră, au preferat să-şi îngheţe aceste venituri suplimentare sub formă de economisire, lucru care iar îngreunează revenirea economiei. Cu alte cuvinte, a salva lichidităţi pentru zile "grele", nu este bine prentru totalul cetăţenilor unei comunităţi economice funcţionale, naţionale.

Keynes spunea că singurul mod de a ieşi dintr-o mlaştină economică este de a cheltui şi în favoarea acestui lucru argumenta: "For every five shillings saved out of "misguided" thrift, another man would lose his job for a day".

Este exact echivalentul gândirii fără noima, ca atunci cand cei mai înstăriţi dintre reprezentanţii unei naţiuni, care au un serviciu şi nu au datorii, din pur sentiment patriotic, ar trebui să cheltuie toate economiilor lor pentru a repune sistemul economic în circulaţie. Lucru care nu se va întâmpla din motive lesne de înţeles.

O posibilă soluţie ar fi însă investirea acelor economisiri, sau măcar plasarea lor în depozite bancare şi certificate de valoare. Astfel băncile ar avea necesarul de bani pentru creditare din nou şi aşa ţi-ai ajuta compatrioţii la sfârşit de zi. A face economii şi a le ţine acasă este echivalentul cu arderii lor în curtea din spate, spunea tot acesta.

Paradoxal, chiar la nivel macroeconomic se întâmplă acest lucru creator de impedimente în revitalizarea economiei naţionale, atunci când multe bănci preferă "să stea" pe aceşti bani în loc să-i investească, motivând că abordează un sentiment prudenţial.

O altă posibilă soluţie ar fi ca aceşti indivizi, cu potenţă financiara şi în vreme de criză economică, să investească în lucruri care le vor aduce venituri în viitor.

Câteva exemple de astfel de măsuri sunt date de publicaţia howstuffworks.com precum investirea în metode de economisire a energiei termice şi electrice din locuiţe prin o mai bună izolare termică a acestora sau investirea în sisteme de curăţarea a apei de consum, care pe termen lung nu numai că îşi vor amortiza cheltuielile prin faptul că nu mai investeşti în sticle cu apă îmbuteliată, dar va ajuta chiar economia, pe termen scurt, tocmai prin faptul că vă orientaţi către achiziţionarea acestor aparate.

Desigur, mai există şi categoria de oameni, cu precadere în perioada de declin economic, care nu au un serviciu şi au datorii. Aceştia ar trebui în primul rând, să economisească pentru a-şi plăti datoriile, apoi dacă se poate, să-şi creeze un fond de urgenţă, de ieşire din impas. Ei nu au cum, momentan, să participe la revitalizea economiei naţionale, până ce nu se "salvează" pe ei.

Se spune ca era economică precedentă sau actuală în curs de încheiere, a educat populaţia lumii să consume mai mult decat au produs şi chiar deloc să economisească (cazul cetăţenilor americani care în anul 2005 numărul celor care economiseau a scazut chiar sub pragul 0%; sursa: Associated Press).

Printre alţi factori creatori ai acestui context economic, se numără populaţia, dar o vină majoră o deţine şi statul, tocmai acela care pune condiţiile actuale pe seama neraţionalităţii economice a cetăţenilor. Statul a fost cel care a îndemnat populaţia spre consum pentru a-şi crea un fond economic prosper, dar este tot acela care nu a fost capabil la rândul său să economisească, acum fiind îndemnat spre împrumut, aşa cum am prezentat într-un articol precedent.

O altă posibilă soluţie pentru diminuarea deficitului bugetar, ar fi după cum relatează publicaţia Business Standard care-l citează pe dl. Radu Zaciu, şeful biroului Deutsche Bank în România: "vânzarea pachetelor minoritare pe care statul le deţine în companiile din sectorul energetic şi a imobilelor statului în sistem sale&lease-back (vânzare şi reînchiriere) sau vânzarea certificatelor de emisii de carbon sunt trei dintre metodele rapide şi ieftine prin care statul ar putea acoperi o bună parte din deficitul bugetar."

Dar până când populaţia nu îşi va reorienta gândirea economică şi nici statul nu va face asemenea şi în loc să îndemne spre consum ca o posibilă soluţie de ieşire din criza economică, ar învăţa cetăţenii că produsele de economisire oferite de bănci precum şi investiţiile individuale cu efect pe termen lung sunt defapt singurele "compromisuri" pe care trebuie sa le facem, vom rămâne mereu cu peste 1 an în urma marilor decizii economice mondiale şi mereu vom fi statul care urmează tendinţa şi nu cel care şi-o crează pentru propria sa bunăstare.