Să înţelegem pe deplin ce este inflaţia

Aflăm dintr-un articol de pe wikipedia că inflaţia este "un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale." Doresc să dau acest exemplu pentru definirea inflaţiei, pentru că este aproximativ exact cu cel formulat de cărţile economice actuale. Şi nimic mai puţin adevărat în această afirmaţie.

Tocmai acestea sunt învăţămintele şcolii economice moderne. Dar mai există o altă completare la această definiţie, mai puţin exploatată de manuale: cauza psihologică, factorul uman.

Să le luăm pe rând.
1. Teoria clasică, după cum ne informează biblioteca A.S.E.-ului, ne spune că inflaţia este "procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De asemenea, inflaţia mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi monetare)."

Tot din cadrul aceluiaşi articol aflăm şi cauzele inflaţiei datorată cererii, prin salarii şi costuri dar şi datorită politicii monetare. O să fac o scurtă descriere a fiecăreia, introducându-le într-o schemă mai corectă:

I. cauze monetare:
a. Inflaţia prin monedă determină un surplus de cerere de mărfuri, care generează o creştere a preţurilor. Inflaţia prin monedă apare atunci când există o emisiune excesivă de monedă.

b. Inflaţia prin cerere apare dacă oferta agregată rămâne în urma cererii sau se micşorează. Cererea agregată mai poate să crească şi atunci când masa monetară nu se modifică, dacă sporesc veniturile băneşti ale populaţiei, ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia; are loc creşterea salariilor fără o sporire a productivităţii muncii; se extinde creditul de consum; se diminuează înclinaţia spre economisire. Mărirea preţurilor are loc prin creşterea cererii pe care aceasta o face posibilă, nu prin simpla sporire a cantităţii de bani. Inflaţia prin cerere apare atunci când există un excedent de cerere agregată, peste oferta agregată.

c. Inflaţia prin costuri apare atunci când cresc costurile de producţie, independent de cererea agregată. Mărirea costurilor nu stimulează producţia, iar oferta de bunuri şi servicii scade şi, implicit, preţurile cresc.

Costurile de producţie pot să crească atunci din două cauze: creşterea cheltuielilor cu salariile peste nivelul de creştere al productivităţii muncii sau scumpirea unor materii prime sau a energiei.

d. Inflaţia importată este generată prin mecanismul cursului de schimb şi prin mecanismul fluxurilor de capital. Aceasta poate să apară când deprecierea unei monede naţionale face ca bunurile de import să fie mai greu de cumpărat, însă este nevoie ca acest proces să fie de durată mai lungă, nu de tipul unui şoc, al unei scumpiri punctuale.

II. cauza nemonetară:
Inflaţia prin structuri este determinată de dezechilibre în structurile economice datorită accelerărilor politicii economice în diferite sectoare şi de preponderenţă intervenţionismului autorităţii publice pentru realizarea ajustărilor, armonizărilor şi adaptărilor în vederea echilibrului economic global. (sursa: Financiarul.ro)

Pentru mai multe informaţii despre aceste mecanisme, vă invit să citiţi pe larg articolul de la biblioteca online al A.S.E.-ului, citat mai sus.

2. Teoria factorului de influenţă uman, efectul psihologic

Această teorie se referă la perceperea oamenilor asupra termenului de valoare monetară. Un exemplu simplu este perioada când economia încă se baza pe cursul de schimb cu metale preţioase şi semipreţioase, precum aurul şi argintul. Inflaţia adesea apărea atunci când scădea certitudinea că statul sau băncile vor putea să răscumpere aurul cu monedă.

Un alt exemplu poate fi atunci când o naţiune, România spre exemplu, hotăreşte să atragă investitori din Ungaria. Statul ia hotărârea ca paritatea Leu - Forint, care este aproximativ 1,57 LEI = 100 Forinţi a.c. să scadă în urmatorii 3 ani la 1 Leu = 100 Forinţi maghiari. Acest lucru ar stimula investiţiile din Ungaria datorită scăderii costurile pentru conversie valutară printre altele, dar ar avea si un efect psihologic care ar declanşa un efect practic inflaţionist asupra economiei populaţiei României pentru că din următoarea zi aceştia vor percepe că moneda naţională va valora mai puţin şi ca atare ei şi munca lor vor valora mai puţin pe piaţa internaţională. Acest proces s-a întâmplat deja şi acest efect a avut loc în alte state.

Aceasta este definirea, cu exemple, a puterii de percepere a valorii unei monede de către populaţie şi situaţii cauzatoare de inflaţie.

Alături de teorica clasică, consider că şi teoria psihologică are un rol definitor al inflaţiei. Aşadar aceasta este, după parerea mea, o teorie ce inchide perfect cercul exploatării teoretice a mecanismului inflaţionist.