Lipsa instrumentelor sintetice pe piaţa bancară

Sistemul bancar românesc nu este înca matur. Acest lucru l-am dovedit deja în articolele
precedente, dar până la faptul că tocmai acest sistem nu doreşte să îşi protejeze proprii clienţi de riscurile valutare tot mai accentuate prin utilizarea unor instrumente derivate simple şi vechi de deceni pe piaţa bancară internaţională este deja un imund.

Principalele instrumente derivate pe piaţa economică internaţională sunt contractele futures, contractele de opţiuni, contractele swap şi alte intrumente sintetice precum cap, floor sau collar. Dacă primele sunt deja destul de definite şi în România, cele sintetice nu se bucură de aceeaşi voluptate.

Instrumentele sintetice pe rata dobânzii:

a. Cap sau Ceiling-ul - permite împrumutantului să se protejeze de o eventuală creştere a ratei dobânzii, mai ales dacă perioada împrumutului este lungă şi cu rată variabila. Acest instrument facilitează pironirea unei limite superioare a ratei dobânzii variabile a unui împrumut dar totodată se păstrează posibilitatea profitării de pe urma creşterii acestei rate. În cazul semnării unui astfel de contract cealaltă parte (de obicei banca) se obligă să plătească diferenţa între rata maxima garantată prin contractul cap şi rata reală de pe piaţa.

Preţul unui contract cap este plătit sub forma unei prime, la începutul contractului în funcţie de nivelul ratei plafon aleasă. Dacă este contractat pe o perioadă mai lungă de timp atunci şi volatilitatea ratei de referinţă va creşte.

În concluzie, cum funcţionează acest instrument?

O persoană ia un împrumut cu dobândă variabilă de la banca A şi semnează un contrat Cap cu banca B. Împrumutantul plăteşte băncii A creditul bancar cu rata dobânzii variabilă (de exemplu în euro deci indicele va fi Euribor). În baza contractului Cap, clientul a semnat cu banca B ca rata de referinţă Euribor să fie maxim 2 puncte procentuale (pp) peste cea de la data când s-a semnat contractul cu banca A. Astfel, banca B primeşte prima aferentă contractului Cap, dar va garanta clientului că dacă Euribor va creşte cu peste 2 pp, diferenţa o va plăti banca B.

b. Floor - este un intrument sintetic similar cu Cap-ul care permite celui care acordă împrumutul (de obicei banca) să se protejeze la rândul său împotriva unei scăderi a ratei pe o perioadă lungă, rezervându-şi dreptul de a profita de o eventuală scădere.

În concluzie, cum funcţionează acest instrument?

Banca A acordă un credit clientului, în baza unui contract de împrumut cu dobândă variabila.
Banca A semnează un contract cu banca B prin care îi plăteşte celei de-a doua o prima, plătită la începutul contractului, iar banca B îi plăteşte bancii A diferenţa de dobândă ce depăşeşte minimul stabilit prin contractul floor.

c. Collar - este un instrument rezultat prin combinaţia sintetica a unui contract Cap şi Floor care facilitează cumpărarea unui Cap şi vânzarea unui Floor sau invers.

Este lesne de înţeles cum aceste instrumete ar proteja clienţii care au contractat credite anul acesta la 3M Euribor - 0.749 (referinţă din 23.09.2009) şi pe cei care au luat spre exemplu în 2008 la 3M 3.428 (referinţă din 12.09.2008), cu menţiunea că Euribor va putea egala şi chiar depăşi nivelul din 2008 în mai puţin de un an, iar un credit mai somptuos este semnat pe minim 5 ani.

Deocamdată pe piaţa bancară românească nicio instituţie nu acordă aceste tipuri de instrumente sintetice clienţilor săi, dar dintr-o sursa de la Volksbank, mi s-a comunicat că deja instituţia are norma creată şi că va începe procedurile pentru a câştiga licenţa pe produs, iar abia din 2010 va fi lansat pe piaţa de consum. Produsul lor se va adresa persoanelor atât fizice cât si juridice care au în derulare un contract de credit de minim 500.000 euro.

Dacă vrei totuşi să beneficiezi de aceste intrumente derivate pentru compania ta (nu prin soluţia de împrumut), o altă opţiune derivată care mi-a atras atenţia a fost un contract de tip hedging pe o perioadă de 1, 3, 6 sau 9 luni care prevede ca banca să preia în totalitate riscul de evoluţie a cursului valutar. Acest contract este valabil pentru cei care vor să achite o marfă, unui furnizor care acceptă o anumită monedă straină.

În concluzie, cum funcţionează acest instrument?

De exemplu, un client din România cumpără din Germania X cantitate de marfa la preţul de 100.000 euro, valoare pe care o va plăti peste 3 luni. La cursul de azi (3,5 lei/euro spre exemplu) va semna un contract tip hedging cu banca A pentru un curs de 3,55 lei/euro astfel peste 3 luni va putea cumpăra acei 100.000 euro la cursul 3.55 lei/euro indiferent de nivelul la care a evoluat euro.

Aştept cu nerăbdare soluţiile Cap ale băncilor, produse ce vor fi lansate în următorii ani, în sfârşit şi la noi, dacă prin comizeraţia lor aşa vor considera.